CRESCATORIE      FAZANI

CAPRIORU Jud DAMBOVITA

Telefon:      0767 800 008

Fax:            031 816 48 18

E-mail:       office@cladistrade.ro

fazanicaprioru.sunphoto.ro

Fazanii de vânãtoare - Fazanul comun de vânãtoare (Phasianus cochicus colchicus). Are culoare a penajului albãstrui – verzui, cu luciu metalic pe gât ºi pe cap, ruginie metalicã pe cap ºi roºie – brunã pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albãstrui pe abdomen. Coada are culoarea galben – castanie cu dungi subþiri de culoare neagrã, transversale pe axa longitudinalã. Femela are conformaþia mai micã, mai finã ºi coada mult mai scurtã decât masculul, cu penajul de un colorit mai ºters, brun – gãlbui deschis, asemãnãtor cu culoarea frunzelor uscate de toamnã, în care-ºi face cuibul. Greutatea corporalã la femelã este 600-900g, iar masculul iar la mascul între 1-1,5 kg. Lungimea corporalã la mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezintã 30-35cm. Ciocul la fazan este asemãnãtor cu cel al gãinilor, potrivit de lung ºi uºor curbat. Faºa este lipsitã de penaj, de culoare roºie, care în perioada împerecherii capãtã o nuanþã aprinsã. Deasupra urechilor prezintã un smoc de pene orientate cu vârful spre în jos. Trunchiul este potrivit de lung, îngust ºi strâmt, cu pieptul bine dezvoltat. Coada este formatã din 18 pene, aripile sunt puternice, iar picioarele sunt subþiri ºi lungi cu 4 degete, prevãzute cu pinteni. -

 Fazanul negru (Phasianus cochicus varietas tenebrotus) reprezintã o varietate comunã de fazan de vânãtoare, formatã în Anglia în jurul anilor 1940-1950. coloritul general al corpului este verde închis la mascul ºi aproape negru la femelã. Acest fazan are o talie ºi greutate micã, un zbor mai rapid decât fazanul comun ºi o producþie de ouã mai mare. -

 Fazanul verde (Phasianus cochicus verzicolor). Este originar din Arhipelagul Nipon. Este unul din fazanii cu talia cea mai micã, caracterizat de un penaj foarte frumos colorat ºi un zbor foarte rapid. Masculul are capul de culoare verde închis, gâtul verde cu nuanþe albastru-roºcate, spinarea pe partea anterioarã este de o culoare verde închisã ºi pe cea posterioarã cenuºiu-albãstruie, iar pieptul este verde cu nuanþe metalic-bronzat. Abdomenul este brun închis, cu laturile cenuºii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu linii transversale subþiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai închisã ºi uniformã pe tot corpul. -

Fazanul mongol (Phasianus cochicus mongolicus). Spre deosebire de fazanii anteriori, are pe gât un inel de culoare albã, numai la masculi. Acest inele este întrerupt pe faþa anterioarã a gâtului. Culoarea penajului este verde închisã, cu nuanþe metalice pe cap ºi pe gât. Pe piept are culoarea brun-roºcatã cu reflexe roºii-aurii, iar spinarea este de culoare închisã, brun-castanie, cu luciu roºiatic pe penele cozii. Femela are o culoare deschisa, uniformã. Caracteristica acestei rase este monogamia. Femelele încep ouatul timpuriu, au o producþie mai mare de ouã, iar puii sunt caracterizaþi printr-o vitezã mare de creºtere (caracter important pentru creºterea acestei specii în captivitate).
 Fazanul chinezesc gulerat (Phasianus cochicus torquatus). Are în jurul gâtului un inel de culoare albã închisã complet, întrerupt uneori în partea posterioarã, dar niciodatã anterior. Culoarea penelor este brun-gãlbuie, cu nuanþe verzi pe cap, galben-portocaliu pe umeri ºi pãrþile laterale ale trunchiului verde pe partea posterioarã a spatelui, brun-roºcat cu nuanþe aurii pe piept ºi gri-albãstrui pe rectricele codale. La femele, coloritul are un fond general mai deschis roºcat, nuanþe mai închise pe spinare - Fazanul de Formoza (Phasianus cochicus formosanus), are o talie mai micã decât fazanul chinezesc, cu care se aseamãnã la culoare. Nuanþele coloritului la mascul sunt mai deschise cu precãdere pe flancuri ºi porþiunea anterioarã a spinãrii. La femele, nuanþele  de culoare sunt mai închise pe spinare decât la masculi. Cea mai mare importanþã pentru fazanul de vânãtoare din România o prezintã produsul de hibridare realizat la fazaneria de la Pãdurea Verde, de la marginea Timiºoarei, între masculul de fazan comun ºi femela de fazan auriu, care se asemãnã mai mult cu fazanul de vânãtoare, dar cu greutate corporalã mai mare, de peste 2 kg, cu rezistenþã organicã deosebitã ºi adaptabilitate crescutã. 

 Fazanul auriu (Chrysolophus pictus). Este fazanul cu talia cea mai micã, dar în schimb ºi cel mai frumos. Masculul prezintã pe cap ºi gât o formaþiune de pene sub forma unui moþ, prelungit pe partea postero-inferioarã a  gâtului, sub formã de glugã. Culoarea penajului este foarte variatã la mascul (cu un amestec de roºu aprins, albastru ºi castaniu) ºi foarte simplã la femelã, de culoare brunã. -

Fazanul argintiu (Genaeus nycthemerus) are o talie mare, asemãnãtor cu rasele de gãini uºoare. Caracteristic acestuia este moþul de culoare neagrã, care se continuã pe partea dorsalã a gâtului. Spinarea ºi coada la masculi au o culoare argintie. Femela are colorit uniform, pe toatã suprafaþa corpului, de nuanþã brunã închisã. -

Fazanul regal (Symaticus reevesii) este specia de fazan cu cea mai mare talie, cu o lungime totalã a corpului la masculi de peste 2m, din care coada reprezintã pânã la 1,5m. culoarea capului, ca ºi a gulerului-inel de pe gât este albã, restul corpului fiind galben împestriþat cu negru. Penele rectrice au culoare deschisã, barate cu dungi subþiri negre ºi brune. Este o specie de fazani bine adaptatã condiþiilor din Europa. Diferenþierea dintre mascul ºi femelã este foarte pronunþatã la fazanul sãlbatic. Masculul este de culoare verde sau albastru închis, penajul capului având tente metalice strãlucitoare, cu smocuri ridicate bine pronunþate, penele capului fiind asemãnãtoare unor corniþe. Pieptul are culoarea roºiaticã a cuprului, cu o strãlucire înspre albastru-violet. Partea superioarã a spatelui are culoarea roºiaticã a cuprului, înspre un roºu auriu iar partea inferioarã ºi penele exterioare ale aripilor sunt de o culoare ocru deschis. Coloritul femelelor este maroniu deschis, cu nuanþe gri închis în regiunea capului, gâtului ºi pe pãrþile laterale ale pieptului. Fazanul sãlbatic are o lungime totalã medie de 85-100cm. Coada are o lungime de 45-50cm ºi este compusã din 18 pene ascuþite ºi foarte elastice. Femelele depun în medie între 40-45 de ouã, mergând pânã la maximum de 55 de ouã. Aceºti fazani se cresc uºor în voliere , care sunt niºte cuºti de dimensiuni mari, confecþionate din plase de sârmã. Masculii cântãresc între 1,3kg ºi 1,5kg iar femelele în jur de 1kg.

PARTICULARITÃÞI BIOLOGICE Fazanul este o pasãre mobilã, de zi, care-ºi cautã hrana în mediul înconjurãtor. Principala sa hranã este de origine vegetalã sau animalã, raport care se modificã în funcþie de condiþiile meteorologice ºi de anotimpurile anului. Se hrãneºte cu diferite seminþe ale unor plante de câmp, culturi de cereale, cu fructe mãrunte sau cu seminþe ale acestora, cu sâmburi (folosiþi în locul pietricelelor pentru digestie mecanicã), cu frunze, tulpini sau tuberculi, provenite de la tot felul de plante. Atunci când existã un strat mai gros de zãpadã, fazanii se mulþumesc ºi cu rãmurele mai subþiri ale unor foioase. Distruge mulþi dãunãtori ai culturilor de cereale – larve, gândaci, omizi, fluturi, gândacul de Colorado. Consumã, de asemenea, ºi ºoareci de câmp sau alte mici rozãtoare. În timp ce îºi cautã hrana, fazanul scurmã doar la suprafaþã ºi nu produce nici un fel de pagube culturilor agricole. Potrivit unor studii, hrana fazanului se împarte astfel: 42% seminþe de la tot felul de buruieni ºi plante, 23% insecte dãunãtoare, 11% ºoareci, melci, mici rozãtoare, 2-3% seminþe ale unor culturi agricole. Odatã cu venirea toamnei, pãsãrile formeazã stoluri,, masculii ºi femelele trãind separat. Pãsãrile încep sã se hrãneascã sãnãtos ºi sã acumuleze o importantã cantitate de grãsimi sub piele (8-10mm) ºi pe organele interne, pe care le vor folosi drept sursã de energie pe timpul iernii. Fazanii sunt pãsãri poligame. Masculii îºi aleg un loc înalt de pe teritoriul lor ºi încep sã cânte pânã atrag 4-6 femele, care încep sã construiascã cuibarul. Femelele îºi fac cuiburile în tufiºuri, mãrãcini ºi alte locuri greu accesibile. Cuibarul este reprezentat de o groapã adâncã de 3-5 cm ºi latã de cel mult 15 cm, care este acoperitã cu iarbã uscatã ºi puþin puf. Este posibil ca unele femele tinere sã ouã, la început direct pe pãmânt. Femelele depun ouã, în funcþie de condiþiile climaterice ale zonei, de la sfârºitul lui aprilie, pânã la începutul lunii mai. În condiþiile creºterii intensive, depunerea ouãlor începe la jumãtatea lunii mai ºi dureazã o lunã de zile. În mediul lor natural, fãzãniþele produc 8-18 ouã, cu o greutate medie de 32g, cu dimensiuni de 34-45 x 36-47 mm. În cazul creºterii intensive, de la o femelã care depune ouã se pot obþine 45-65 ouã. Ouãle se clocesc, în medie, într-un interval de 24 de zile. Puii de fazan cresc foarte repede, la vârsta de 2 sãptãmâni ajungând la 350-390g, atunci când sunt bine hrãniþi. Manipularea fazanilor Fazanii trebuie prinºi ºi transportaþi cu atenþie. Transportul se face în lãdiþe sau coºuri cu  dimensiuni de 60-80 x 30-35 x 30 cm. Partea din faþã este acoperitã cu un gard de sârmã. Capacul trebuie cãptuºit cu pânzã groasã de cânepã, pentru a se evita o eventualã rãnire a pãsãrilor. Pe pereþii exteriori se practicã orificii cu un diametru de 2 cm pentru a permite accesul aerului curat. În timpul transportului, fazanii sunt hrãniþi cu porumb sau orz mãcinat, aruncat pe podea. Pe peretele din faþã al gardului se leagã o adãpãtoare ºi se pun cofraje suculente ºi iarbã verde.

FERMA DE FAZANI Modele de ferme de fazani
Datoritã faptului cã fazanul nu a fost domesticit, creºterea lui în captivitate prezintã anumite particularitãþi, aºa cã sensul de extensiv, semintensiv ºi intensiv este cu totul altul decât cel cunoscut la pãsãrile domestice de fermã. Comportamentul crescãtorului de fazani trebuie sã fie unul special, faþã de orice specie sãlbaticã, sã evite stresul de orice fel, care poate avea efecte dãunãtoare nebãnuite, atunci când comportamentul faþã de aceastã specie este brutal, fãrã menajamente ºi precauþii deosebite. Pentru crearea unor ferme de creºtere a fazanilor trebuie ales un loc liniºtit, ferit de vânt, bãtut de soare, unde iarba se usucã uºor. Crescãtoria de fazani poate fi construitã din cãrãmizi, scânduri sau din pereþi de beton. Fazanii maturi sau aflaþi în creºtere pot fi crescuþi, în perioada neproductivã, în crescãtorii comune. De obicei, acestea sunt reprezentate de un ºopron sau streaºinã, înconjuratã din 3 pãrþi ºi vând o comunicare directã cu o volierã. Voliera se construieºte din plasã de sârmã, cu înãlþimea de 2-2,5m, marginea de sus trebuind sã fie rãsfrântã spre interior, pentru a se preveni evadarea pãsãrilor. Ochiurile plasei pot sã aibã dimensiuni de la 2x2cm pe o înãlþime de 1m, iar peste aceastã înãlþime se poate folosi o plasã cu ochiurile de 4x4cm. În acest fel, pãsãrile sunt apãrate de animalele de pradã ºi alþi dãunãtori. Acoperiºul volierei poate sã fie realizat tot plasã de sârmã, fixatã pe stâlpi din lemn sau metal, dispuºi la o distanþã de 4-6m unul de celãlalt. Baza construcþiei trebuie sã fie din beton, cu o adâncime pe perimetru de pânã la 80 de cm, pentru a nu se permite rozãtoarelor sau altor animale de pradã sã treacã pe sub plasa de sârmã. Unii crescãtori de fazani preferã sã foloseascã în locul plasei metalice, ca plasã de acoperire, o plasã din material sintetic, deoarece în cazul creºterii unei rase mai bãtãioase, atunci când se încaierã, pãsãrile zboarã pe verticalã ºi se pot rãni. În perioadele cu vreme mai nefavorabilã, mai ales iarna, fazanii se adãpostesc sub streaºinã. În aceste voliere comune, fazanii sunt adãpostiþi, de obicei, pe timpul iernii pânã la începutul sezonului de împerechere. Dacã se realizeazã construcþii mai uºoare, pentru a se evita pãtrunderea frigului, este recomandabil ca pe lângã pereþii volierei, în afara împrejmuirii, sã fie aºezate baloturi de paie sau rogojini care protejeazã de frig ºi vânt. Odatã cu apropierea anotimpului de înmulþire, fazanii sunt aºezaþi în voliere mai mici, aºa numitele cuºti pentru cuibul de ouã. Pentru o familie de fazani este necesarã o cuºcã cu suprafaþa de 4-6m2 (2x2 sau 2x3m), iar pentru fazanii cu coada mare este necesar ca aceastã suprafaþã sã fie ceva mai mare (4x4 pânã la 5x6m). O parte din volierã se acoperã cu o folie de plastic sau cu rogojini, care o pãzesc de vânturi puternice ºi de soare. Masculii sunt foarte agresivi ºi iritabili ºi se lovesc cu ciocul prin gardul de sârmã. Iatã de ce volierele se acoperã, suplimentar, cu un înveliº opac (din plastic, tablã, PFL, rogojinã) la o înãlþime de 45-50 cm de la sol. În cazul volierei permanente este preferabil ca aceasta sã aibã podele mai calde, din cãrãmidã sau asfalt, acoperite cu 4-5cm de nisip. Trebuie evitatã podeaua din pãmânt sau lut deoarece poate o fi o sursã de infestare cu paraziþi, bacterii, mucegaiuri. În plus în timpul iernii sau dupã ploaie se transformã în noroi iar pãsãrile capãtã o înfãþiºare neatrãgãtoare. Atunci când sunt crescute rase de fazani iubitori de cãldurã ºi când existã ºi condiþii climaterice mai uscate, lângã volierã se ataºeazã un coteþ de pãsãri. Pentru fiecare pasãre se alocã 2-3m2 din suprafaþã. Dacã se ia în considerare natura sãlbaticã a fazanului, este de dorit ca condiþiile din volierã sã se apropie , cât se poate de mult, de cele din mediul natural. Legãtura cu lumea vegetalã trebuie sã fie extinsã la maximum. În fermele mari, terenul este cultivat cu plante, precum lucerna, trifoi, rapiþã, eventual se pot planta ºi arbuºti ºi copãcei, care sã satisfacã instinctul fazanilor de a se ascunde, pe de o parte, iar pe de alta, mãrind valoarea decorativã a volierelor: molizi, gutui sãlbatic, pin negru, pãducel, stejar, salcâm. Volierelor trebuie de asemenea sã fie împodobite cu ramuri uscate de copaci, bolovani, trunchiuri de copaci, care sã le dea animalelor iluzia mediului lor natural. În unele crescãtorii se fac niºte voliere uºoare ºi mobile, care se mutã periodic, o datã la 2-3 zile, dintr-un loc în altul. Acestea constau dintr-un cadru realizat din scânduri peste care se întinde o plasã de sârmã. Se dispun la 10-15m una de alta, în formã de tablã de ºah, pe un teren cu o vegetaþie bogatã. În fermele mari pentru creºterea fazanilor, cuºtile pentru depunerea ouãlor se dispun pe câteva rânduri, cu un coridor de lucru între ele. Sub streaºinã se pune un cuibar pentru depunerea ouãlor însã este posibil ca femela sã nu-l agreeze ºi sã-ºi facã alt cuib pe pãmânt sau în arbuºti. Pentru a da posibilitatea pãsãrilor de a dormi la înãlþime de sol, în cuºcã se pun niºte putini de circa 1m înãlþime. În cuºcã se mai pun adãpãtoare, un jgheab pentru mâncare, o troacã pentru nisip ºi alte substanþe minerale, precum ºi o lãdiþã cu nisip amestecat cu cenuºã, pentru spãlare. În fermele pentru vânãtoare, care dispun de terenuri întinse, pe o suprafaþã de 20 m2 se instaleazã 10 fazani adulþi sau 15 fazani aflaþi în creºtere Creºterea naturalã (sistemul de creºtere extensiv)
În acest sistem, ecloziunea se face în mod natural, cu cloºti(gãini), cu ouã procurate de la fãzãnãrii organizate sau ouã recoltate din terenurile de vânãtoare, din cuiburile periclitate. Puii, dupã ecloziune, se cresc în mod natural, cu ajutorul cloºtii adoptive, pânã la vârsta de 60-90 de yil, când sunt pãrãsiþi de cloºti. Sistemul de creºtere cu cloºcã captivã înlãturã neajunsurile creºterii cu cloºti în libertate. În acest sistem, cloºca este închisã într-o cuºcã (cutie de creºtere), având dimensiuni de 70x70cm pentru gãina cloºcã. Cutia de creºtere este un miniadãpost, închisã complet pe 3 laturi ºi acoperitã, latura a 4-a (faþada) este prevãzutã cu stinghii, în poziþii verticale, la distanþã, astfel încât sã nu permitã ieºirea puilor, astfel cã joacã rolul unei „crescãtoare artificiale”, care prin cloºcã asigurã cãldura necesarã puilor în primele zile de viaþã ºi în continuare, pânã ce puii pãrãsesc cloºca. Hrana pentru cloºcã se administreazã în faþa laturii prevãzute cu gratii, în imediata apropiere a acesteia, aºa fel încât cloºca sã ajungã cu uºurinþã sã consume hrana. Cutiile de creºtere se pot amplasa pe terenuri cu vegetaþie bogatã ºi valoroasã (lucerniere sau trifoiºti cu talie foarte micã – cosite frecvent), care se mutã dintr-un loc în altul, la intervale de câteva zile. În jurul cuºtilor se amenajeazã volierele din plasã, cu ochiuri foarte mici (ceva mai mici de 2x2cm), care sã nu permitã puilor sã iasã ºi sã-i fereascã, în acelaºi timp, de anumite rãpitoare. Terenul de amplasare a cuºtilor este bine sã fie pe sole cultivate cu plante care atrag insectele (recomandabil lucerniere sau trifoiºti). Locurile alese pot în pãdure, în poieni sau în imediata apropiere a pãdurilor, sau în câmp, sub unii arbori care sã asigure umbra necesarã. Cu o sãptãmânã înainte de amplasarea cuºtilor în câmp, lucernierele vor fi cosite în fâºii paralele, late de 3-4m, despãrþite una de alta de zone de 15-20m, astfel încât puii sã gãseascã frunze verzi, crude ºi insecte, dar sã se ºi ascundã în vegetaþia micã (lucernã sau alte plante). Pe mãsurã ce vegetaþia creºte, aceasta va fi cositã, în timpul nopþii, când puii sunt închiºi, astfel asigurând puilor, permanent, hranã naturalã (plante verzi, fragede ºi insecte) de bunã calitate. Cutiile de creºtere se amplaseazã pe pajiºti, în rânduri paralele, la 25-30m una de alta. Cutiile pot avea pardoseala din plasã de sârmã cu ochiuri foarte mici, iar în zonele cu precipitaþii foarte abundente, pardoseala poate fi construitã din carton asfaltat, iar cutia va fi aºezatã pe un strat de nisip, uºor mai ridicat (5-7cm). Pe o “pajiºte de creºtere” se grupeazã, pe cât posibil, pui din serii apropiate de ecloziune (naturalã sau cu cloºti). Pe primele 2-3 zile de viaþã, puii sunt þinuþi închiºi în cuºti de creºtere sau într-o îngrãdire de plasã micã, de câþiva mp, pânã ce învaþã sã vinã la chemarea cloºtii. În aceste 2-3 zile hrana puilor se administreazã lângã cloºcã, care va chema puii la mâncare. Din a 4-a zi puii sunt lãsaþi sã caute ºi ei hrana, fiind chemaþi pentru consumul tainului de hranã de cãtre îngrijitor. Practic, lãsarea puilor liberi în pãdure ºi sãlbãticirea acestora se fac la vârste variind de la 60 la 90 de zile, în situaþia în care fazanii se cresc pentru popularea fondurilor de vânãtoare. Creºterea în captivitatea a fazanilor (sistemul semiintensiv) Se practicã în voliere de ouat, împãrþite în compartimente cu suprafaþa de 18-20mp pentru fiecare familie formatã dintr-un mascul ºi 6 femele. De asemenea. Pot fi folosite “volierele  de grãdinã”, pentru loturi de 25 de fazani la 100 fãzãniþe (raport 1:4), cu suprafeþe de 500-700 mp. Ouãle obþinute de la fãzãniþe pot fi incubate natural (cu cloºti) ºi puii se cresc cu cloºti captive. În cazul în care creºterea se face pentru popularea fondurilor de vânãtoare, puii obþinuþi se vor elibera la 60-90 de zile în pãdure, odatã cu fazanii adulþi, dacã fazaneria îºi lasã puii sã se obiºnuiascã cu acestea. Puii vor fi chemaþi de îngrijitor prin fluierãturi scurte, permanent cu aceeaºi melodie. Seara, pentru culcare, îngrijitorul va închide puii sã fie cât mai egal repartizaþi în fiecare din cutii. În momentul în care se observã cã numãrul de insecte pe o anumitã parcelã se reduce, cutiile de creºtere, cu cloºti ºi pui, se mutã pe o altã parcelã. Treptat, pe mãsurã ce puii devin mai independenþi de cloºti, ºi încep ºã doarmã pe crengile unor copaci sau arbuºti (în interiorul volierei), se reduce numãrul de cloºti, cutiile de creºtere rãmânând însã pe loc (ca locuri de refugiu ºi adãpost), iar hrana se administreazã ca ºi pânã atunci, în apropierea acestora. Dupã ce se îndepãrteazã cloºtile în totalitate, hrana se depune în apropierea cãrãrilor spre pãdure sau chiar în pãdure. Creºterea intensivã a fazanilor
Se practicã folosind sistemul de creºtere pe toatã durata vieþii economice a fazanilor. În acest sistem, fazanii sunt crescuþi toatã viaþa închiºi în voliere, hale adãposturi pentru ouat ºi pentru iernat. Puii se obþin prin clocit sau prin incubaþie artificialã, putând fi crescuþi natural sau artificial. Puii pot cãpãta destinaþii diferite, cei obþinuþi din loturile de elitã se cresc pânã la maturitate pentru împrospãtarea efectivului matcã destinat producþiei.  Altã categorie de pui pot fi crescuþi pentru producerea de carne sau pentru repopularea fondurilor de vânãtoare. Popularea fondurilor de vânãtoare se face la vârsta de 90 de zile a puilor. Producþia de ouã a fãzãniþelor sãlbatice nu depãºeºte 25-30 de ouã, în timp ce femelele selecþionate pot realiza producþii de 65-80 de ouã/cap/sezon de ouat.

 REPRODUCÞIA LA FAZANI
Fazanii selectaþi pentru reproducere, se vor alege de regulã, din tineretul de sub 1 an, ecluzionat înainte de 15 mai. Selecþia se face în luna septembrie-octombrie. Se vor reþine numai exemplarele în perfectã stare de sãnãtate, bine conformate, cu pieptul cãrnos, penaj complet, inclusiv coada, ochi limpezi ºi ageri, colorit vineþiu, picioare netede, fãrã solzi, masculii de minim 1,5 kg, femelele de 0,9 kg. La femele se aplicã ochelari din plastic special confecþionaþi. Recoltarea, transportul, depozitarea ºi pãstrarea ouãlor de fazan se fac în mod asemãnãtor cu cele ale ouãlor destinate incubaþiei fiind de 5-7 zile. Ouãlor de 8-15 zile pot fi folosite pentru incubaþie, dar procentul de ecloziune obþinut va fi mai mic cu 8-15%. Ouãle peste 15 zile vechime, dau rezultate slabe de ecloziune. Incubaþia ouãlor se face în 2 sisteme: -         natural (cu cloºti – gãini); -         artificial, în staþii de incubaþie specializate. Incubaþia naturalã – cu cloºti (gãini) – se face în cutii – cuibare pentru clocit, aºezate în linie, în hale, pe marginea adãpostului opus faþadei. În unele ferme se foloseºte incubaþia naturalã amplasând cuibarele cu cloºti pe un teren împrejmuit, care trebuie sã fie mai ridicat, cu un sol permeabil, care sã permitã scurgerea facilã a apei, ferit de vânturi, sã fie acoperit pentru asigurarea protecþiei de ploi ºi a umbrei necesare pe timpul foarte cãlduros ºi însorit. Volierele de clocit trebuie sã fie amplasate departe de sate, în zone liniºtite, departe de drumuri intens circulate, cãi ferate. Înainte de a începe incubaþie se verificã integritatea cutiilor – cuibare pentru clocit, cele deteriorate se reparã, toate sunt dezinfectate ºi dezinsectate în sodã causticã 3%. Asigurarea numãrului de cloºti – gãini trebuie sã aibã în vedere procurarea unui numãr suficient de cloºti care sã ecluzioneze pe o duratã de timp apropiatã (un interval de 2-4 zile), þinând seama de faptul cã producþia de ouã de fazan se realizeazã în procent de 60-65% în luna mai. Toate aceste deziderate trebuie sã conducã la obþinerea de loturi cât mai mari, compacte ºi de vârste apropiate. O cloºcã poate acoperi 18-22 ouã de fazan. Îngrijirea cloºtilor se face asemãnãtor ecluzionãrii altor specii de pãsãri. Procentul de ecloziune în cazul clocitului natural variazã între 60-75%. Durata medie de ecloziune pentru ouãle de fazan este de 24 de zile, în limite de 23-35 de zile. Incubaþia artificialã se realizeazã cu rezultate foarte bune, folosind ouã de calitate foarte bunã (vezi clocitul natural), în incubatoare de diferite tipuri ºi mãrci, asupra cãrora nu insistãm. Rezultatele obþinute în incubaþia artificialã pot conduce la realizarea unui procent de ecloziune de 70-75%. Dupã naºterea puilor, procentul celor care vor atinge vârsta de 8 sãptãmâni se situeazã între 60 ºi 90%. În medie, din 100 de ouã puse la clocit vor rezulta 57 de adulþi. Dacã se încruciºeazã subiecþi din specii diferite, se obþin urmaºi hibrizi. Dacã se încruciºeazã subiecþi din aceeaºi specie, dar cu caracteristici diferite, urmaºii se numesc metiºi. Diferenþa majorã dintre cele douã procedee constã în faptul cã metiºii sunt întotdeauna fertili, spre deosebire de hibrizi, care sunt adesea sterili. Pentru a realiza o hibridare de succes, se va avea în vedere alegerea unor exemplare care sã prezinte compatibilitãþi (sã fie mãcar din aceeaºi familie). Cu cât diferenþele dintre pãsãri sunt mai mari, cu atât ºansele de reuºitã sunt mai mici. În afara diferenþelor morfologice, existã numeroºi alþi factori ce îngreuneazã acest proces: diferenþe de alimentaþie, de obiceiuri, de perioadã de reproducere. Hibridarea artificialã efectuatã în laborator oferã o paletã largã de posibilitãþi, obþinându-se, de exemplu, rase rezistente la temperaturi scãzute sau la anumite boli. În cazul creºterii fazanilor, hibridarea nu reprezintã o prioritate, preferându-se conservarea raselor pure. Se practicã în special în cazul raselor de fazani ornamentali, chiar ºi cu specii analoge cum ar fi cocoºi de munte sau gãini pitice.

CREªTEREA PUILOR DE FAZAN Creºterea în condiþii de mici gospodãrii
Creºterea puilor de fazan în condiþiile oferite de gospodãrie nu este grea, în special arunci când ouãle au fost clocite de cloºcã. Cloºca are grijã de ei ºi îi pãzeºte. În practica de amatori, de multe ori se folosesc cuºti pentru creºtere, câteodatã cu o lãdiþã pentru ecloziune. Lãdiþa pentru ecloziune trebuie sã aibã o lungime de 60cm, o lãþime de 50cm, înãlþimea posterioarã de 50cm ºi de 40cm în cea din faþã. Acoperiºul cu streaºinã este puþin aplecat, mobil parþial sau în totalitate, pentru aerisire. Peretele din faþã are douã uºi, care se deschi deasupra jgheabului. Una este din ºipci, late de 15-20mm, fixate la o distanþã de 6cm una de alta ºi se foloseºte pentru închidere pe timpul zilei. Cealaltã este acoperitã cu o plasã deasã. Cu aceasta cuºca este închisã pe timpul nopþii. Lãdiþa combinatã pentru clocirea ouãlor ºi creºterea puilor are o lungime de 85cm, o lãþime de 50cm în faþã ºi de 40 cm în spate. Se fixeazã cu niºte ºipci groase, de circa 20mm. La o distanþã de 20cm de peretele lateral ºi de cel din spate trece un grilaj din nuiele, astfel încât la mijlocul lãdiþei sã se formeze un spaþiu izolat din 3 pãrþi, în care se realizeazã practic clocirea. Nuielele sunt la 7 cm distanþã una de alta. Capacul are dimensiuni de 100x93cm, iar în spate ºi pe lateral se formeazã o streaºinã care poate fi înlãturatã la nevoie. Partea din faþã se închide cu douã uºi – cu un grilaj din 2 ºipci pe timpul zilei ºi una cu plasã, pe timpul nopþii. În primele zile dupã ce puii au ieºit din ouã, dacã vremea este rece ºi umedã, se poate închide capacul de noapte, astfel ca puii de fazan sã nu poatã ieºi afarã. Hrana se pune în spaþiul dintre grilaj ºi peretele cutiei. Dupã câteva zile , dupã ce s-a observat cã reacþioneazã la chemarea cloºtii, puii de fazan pot fi scoºi afarã. Din acest considerent, lãdiþa este combinatã cu o micã cuºcã în formã de curte, cu dimensiuni de 50x50x200cm. Aceasta se pune deasupra ierbii unde fazanii au posibilitatea de a scurma dupã insecte ºi alt gen de hranã. Puii de fazan pot fi crescuþi în voliere cu o suprafaþã de 10-20mp. Înãuntru se pune o cuºcã obiºnuitã din lemn, în care puii de fazan se adãpostesc în caz de vreme urâtã. O gãinã poate avea grijã de 15-20 de pui, iar o curcã poate avea grijã de un numãr de pânã la 30 de pui de fazan. Dupã ce au atins o vârstã de 20-30 de zile, puii de fazan sunt transferaþi în volierele comune. Pentru creºterea puilor de fazan se folosesc cuºti mobile, de 3-5 mp, cu o înãlþime de  1-1,2 m, care se aºeazã pe o pãºune pregãtitã anterior. Creºterea în captivitate
Modalitãþile prezentate anterior sunt caracterizate printr-o serie de pierderi provocate de schimbãrile meteorologice bruºte, de pierderile provocate de pãsãrile ºi animalele de pradã. În fermele moderne de creºterea fazanilor, puii se cresc în 2 sau 3 faze, în funcþie de anotimp ºi condiþii. La vârsta cea mai fragedã, aceºtia sunt crescuþi în baterii de cuºti pentru pãsãri, dupã care sunt crescuþi iniþial, într-un coteþ cu curte ºi, ulterior, în voliere. Bateriile de cuºti sunt cu mai multe etaje. Într-o cuºcã cu dimensiuni de 3000x100x30 cm pot fi adãpostiþi 80-90 de pui, pânã la împlinirea vârstei de 2 sãptãmâni. În cazul unor rase mai mari poate fi necesar ca pãsãrile sã fie tãiate pe durata creºterii lor. Puii de fazan îºi pot rãni picioarele în gardul de sârmã de pe podea, care are dimensiunile gãurilor de 6x6 pânã la 12x12 mm. Prin urmare, în primele 4 zile, podeaua trebuie sã fie acoperitã cu câteva bucãþi de hârtie, rogojini sau pânzã groasã, care sunt îndepãrtate treptat.
Temperatura din bateria de cuºti se modificã, conform tabelului:
Vârsta (zile) Temperatura (°C) 1-3 32 4 31 5 30 6 29 7 28-27 8-14 26-25 15-17 24-22 18-21 22-20 Dupã 18-20
Dupã cea de-a 2-a sãptãmânã de viaþã, grupul este transferat în coteþe acoperite, cu curte pentru plimbare ºi pãscut. Acestea nu se încãlzesc, însã temperatura nu trebuie sã scadã sub 18-20°C. Creºterea pe podea poate fi fãcutã numai dacã deasupra se asigurã un aºternut gros sau se aplicã niºte grãtare din material plastic. Încãlzirea se realizeazã cu ajutorul unor eleveuze. Podeaua este acoperitã cu un strat de paie curate sau talaº de cel puþin 7 cm grosime, bine uscat, nemucegãit, bine tasat pentru ca sã nu afecteze mersul puilor. În nici-un caz nu trebuie folosite aºchii de lemn, deoarece puii de fazan pot sã le înghitã în loc de furaj, în aceste condiþii putând sã survinã chiar ºi moartea. În cazul creºterii pe podea, temperatura camerei în timpul zilei, atunci când grupul este în miºcare, se menþine în jurul a 25-28°C, iar noaptea, când dorm, la 32°C.Ãn centrul eleveuzei, trebuie sã avem 37-38°C ºi la 5 cm deasupra solului. Dupã aceasta, temperatura se micºoreazã treptat, ca ºi în cazul creºterii în cuºti, în funcþie de comportamentul stolului. Temperatura se micºoreazã prin ridicarea eleveuzei cu 1 cm pe zi, începând cu ziua a 6-a. Într-o boxã de 4x4 m se introduc 350 de pui. În primele 3-4 zile puii au la dispoziþie un spaþiu mai redus prin limitarea acestuia cu ajutorul unor cercuri de carton sau placaj. În ziua a 2-a se lãrgeºte cercul, iar în a 4-a zi se eliminã. Colþurile boxei se rotunjesc (se umplu) cu talaº. Iniþial, pentru 1mp de podea sub niºte eleveuze se instaleazã pânã la 25 sau chiar 30 de pui de fazan, al cãror numãr scade, dupã a 9-a sãptãmânã de viaþã, la 15-20. În ce-a de-a 7-a zi, în cazul unei vremi însorite, puii pot fi scoºi la plimbare prin curte timp de jumãtate de orã, pe urmã progresiv, timp de una, douã trei ore. De obicei, dupã vârsta de 3-4 sãptãmâni, în caz de vreme urâtã, puii sunt transferaþi în voliere, de suprafaþã de 30-40mp, în care sunt crescuþi aproximativ 100 de pui. Dupã 6 sãptãmâni, sunt mutaþi în voliere cu lungimi de zeci de metri. Aici ei pot creºte liber pânã în momentul în care sunt valorificaþi. Se recomandã ca volierele sã aibã aceeaºi lãþime cu boxele, iar lungimea cât mai mare. Se va asigura câte 0,4mp/cap, atunci când sunt mutaþi. În fiecare volierã se vor amenaja scãldãtori de nisip ºi de cenuºã cu un mic adãpost acoperit. În cazul unei vremi nefavorabile, puii vor fi introduºi în boxe sau adãposturi imediat. Puii se cresc în hale ºi volierele aferente pânã la 40-50 de zile, vârstã de la care suportã relativ uºor capriciile vremii. De la aceastã vârstã, puii sunt introduºi în voliere de stocaj. Acestea au suprafeþe variabile (0,5-1 ha) fiind recomandate menþinerea unor pâlcuri (boschete) alternând cu suprafeþe cultivate cu lucernã, sorg, porumb, floarea soarelui, sfeclã furajerã, cu perioada de vegetaþie diferitã, asigurându-se astfel hrana suplimentarã precum ºi adãpost natural. Densitatea minimã este de 4-5 mp/cap. În adãposturi se vor construi mici adãposturi cu acoperiº într-o singurã pantã sub care se amplaseazã hrãnitoarele ºi adãpãtoarele (câte una pentru fiecare 100 de pui). La înãlþimea de 1m de la sol se vor fixa stinghii de 3-4 m lungime, la 25 cm una de alta (50 de stinghii/ha). Din loc în loc se vor amenaja grãmezi de nisip ºi cenuºã, minim 3-5 bucãþi de câte 3-5 mp. Se vor asigura cutii cu nisip ºi cenuºã în hale, dacã se vor creºte în hale pânã la sacrificare. În unul din colþul volierei se amenajeazã din plasã de sârmã tunelul de prindere în vederea valorificãrii. Creºterea puilor de fazan în puierniþe
Puierniþele pot fi hale – adãpost fixe sau mobile, dotate cu sisteme de încãlzire (eleveuze, ca ºi pentru puii de gãinã). În puierniþe, indiferent de tipul de construcþie, densitatea nu trebuie sã depãºeascã 18-22 pui/mp. Puierniþele mobile (pe roþi), asemãnãtoare cu cele folosite pentru puii în fostele crescãtoare de pãsãri de tip CAP, din anii ’50-65, se instaleazã pe câmp, asigurând în jur un padoc demontabil (de 15x30m) cu înãlþimea de 2,5m, din plasã de sârmã cu ochiuri de sub 2x2cm dimensiune pe înãlþimea de 60cm de la sol ºi de 4x4 cm pe înãlþimea de la 60cm pânã la restul înãlþimii. Sârma trebuie bine ancorata de la sol, de preferinþã uºor îngropatã pe 5-7cm adâncime, spre a nu permite ieºirea puilor pe dedesubt. Temperatura optimã în hala puierniþã va fi de 35-36 grade în primele 7 zile de viaþã, scãzând apoi progresiv la 32-27 grade în a 2-a sãptãmânã de viaþã, la 25-22 grade în a 3-a sãptãmânã ºi la 21-16 grade în sãptãmânile 4 ºi 5. puii sunt lãsaþi liberi la padocul înierbat, începând cu a 3-a sãptãmânã de viaþã. Dupã vârsta de 6 sãptãmâni, puii pot fi lãsaþi afarã ºi pe timpul nopþii, fiind introduºi în hale numai pe vreme foarte rece. Pe laturile padocului sau în colþuri se amenajeazã copertine-umbrare, care sã asigure puilor adãpost pe timp neprielnic. De asemenea, se creeazã locuri cu grãmezi de crengi, care sã imite tufiºurile. Administrarea hranei se face în puierniþã în primele 14 zile de viaþã, de la 3-5 sãptãmâni în padocuri, folosind hrãnitori (asemãnãtoare cu cele pentru puii de gãinã), asigurând un front de furajare de 3cm/cap. adãparea se face fie în adãposturi automate sau semiautomate, fie folosind borcane aºezate cu gura în jos în niºte farfurii de lut. Borcanele aºezate cu gura în jos sunt umplute cu apã, eliberând masa pe mãsurã ce aceasta este folositã de cãtre pui. Pentru adãpat trebuie folosite asemenea adãpãtori care sã nu permitã udarea pufului de pe corpul puilor, mai ales în primele sãptãmâni de viaþã.

PRODUCÞIA DE OUà Cel mai târziu la sfârºitul lui februarie, cuºtile pentru depunerea ouãlor trebuie pregãtite pentru primirea femelelor. În colþuri se pun rãmurele de copaci, mãrãcini, care pot fi folosite drept ascunzãtoare pentru femelele care vor sã-ºi depunã ouãle în locuri ascunse sau întunecoase. Grupele se formeazã cel mai târziu în prima jumãtate a lunii martie, pentru ca pãsãrile sã aibã timp sã se obiºnuiascã cu noul adãpost. Dacã nu se cunosc, unii masculi mai agresivi îºi pot rãni sau chiar ucide partenerele. Din acest motiv, în primele zile ale convieþuirii, masculul este separat într-o parte a volierei, cu o plasã de sârmã, pentru câteva zile. Dupã ce începe sã manifeste o atitudine binevoitoare faþã de femele, peretele despãrþitor este înlãturat, însã compartimentul masculului trebuie urmãrit cu atenþie timp de încã câteva zile. Riscurile se micºoreazã dacã în volierã existã destule plante vegetale ºi locuri de ascuns pentru femele. Din cea de-a 2-a jumãtate a lunii martie încep sã se manifeste instinctele sexuale ale fazanilor. Începe perioada de cãlduri. Masculii devin mai neliniºtiþi, se umflu în pene, se învârt în jurul femelelor cu un mers specific, bat din aripi ºi emit tot felul de sunete. La scurt timp se manifestã instinctele sexuale ºi la femelele depunãtoare de ouã. Încruciºarea se realizeazã, de obicei, la primele ore ale dimineþii. Dacã sunt foarte excitaþi ºi le incomodeazã pe femele, masculii trebuie separaþi, pânã când se liniºtesc. Spermatozoizii fazanilor sunt foarte rezistenþi ºi sunt în stare sã fertilizeze câteva ouã. Înainte de depunerea ouãlor, femelele încep sã facã mici gãuri pentru cuibar. Gãurile trebuie sã fie lãrgite ºi în jurul lor se pune iarbã, frunziº sau muºchi. Cuibul poate fi fãcut bucãþi de pãmânt scoase împreunã cu iarbã. În libertate, o femelã poate depune între 16 ºi 18 ouã, înainte de a începe clocirea lor. În captivitate, numãrul ouãlor recoltate de la o singurã fãzãniþã poate ajunge la 70 de bucãþi de-a lungul a 3 luni: aprilie-iunie. Media este situatã în jurul a 55 de ouã/femelã. Se pot recolta ouã ºi mai târziu, în luna iulie, dar ele au o fertilitate foarte scãzutã. Ouarea începe dupã ce vremea se încãlzeºte, în mod normal în jur de mijlocul lui aprilie ºi se terminã, tot de obicei, în prima jumãtate a lui iunie. Condiþiile climaterice nefavorabile pot amâna procesul de depunerea ouãlor iar cele favorabile îl pot accelera cu 10-15 zile. La începutul primãverii, în cazul unei rãciri bruºte, procesul de depunere a ouãlor poate fi încetinit sau oprit, însã dupã încãlzirea vremii, el este reluat. Femelele din rasele mai productive de ouã o datã la 2 zile, în special seara. Ele devin neliniºtite, fug haotic în diferite direcþii ºi înainte de ouare se îndreaptã spre cuibar. Femelele din rasele de vânãtoare ouã uneori dezordonat, acolo unde se gãsesc pe moment. Capacitatea de ouare ºi fertilitatea depind de mulþi factori. Pe primul loc se aflã condiþiile de creºtere ºi alimentaþia. Pe cel de-al 2-lea loc se aflã vârsta. Cei mai buni indicatori îi au femelele aflate în al doilea ciclu de ouare. Fertilitatea la unii masculi mai vârstnici este mai mare decât la cei tineri. Puii rezultaþi de la pãrinþi mai în vârstã au o mai mare vitalitate ºi sunt mai rezistenþi la boli. Existã metode de stimulare artificialã a producþiei de ouã: femelele sunt închise în cuºti luminate artificial ºi natural, succesiv, astfel încât perioada de luminã zilnicã sã fie de 13 ore, începând cu 1 martie. La rândul lor, masculii trebuie supuºi acestui regim începând cu o lunã mai devreme. La începutul sezonului pentru ouare, fertilitatea este întotdeauna mai micã însã ajunge, dupã câteva zile, la capacitatea sa maximã. În cazul unei bune îngrijiri ºi a unei hrãniri cu produse de origine animalierã, fertilitatea la fazani poate fi de peste 95%, fenomen rar întâlnit la alte rase de pãsãri de curte. Atunci când nu sunt bine hrãniþi, când nu au suficiente substanþe minerale ºi vitamine în tain, este posibil ca unele pãsãri, în special masculii, sã spargã ouãle aflate la clocit. Cojile de ouã care se dau ca adaos de substanþe minerale trebuie sã fie bine fãrâmiþate. În luna mai fertilitatea ajunge la valoarea maximã, de 98%. Ouãle fazanilor sunt foarte slabe ºi au un înveliº fragil, de aceea trebuie sã se umble cu foarte mare atenþie cu ele, în special atunci când pãsãrile sunt crescute în voliere. Ouãle trebuie strânse în mod regulat, de 2-3 ori pe zi, iar în cazul unei vremi ploioase sau foarte calde – mai des. Ouãle adunate se pun în suporturi din carton pentru ouã, curate, cu vârful în jos. Ouãle mai mici sunt învelite în hârtie, pentru a nu se fisura în timpul transportului. Ouãle de fazan se pãstreazã la fel ca cele de gãinã. La recoltare se va însemna cu un creion negru, moale, data recoltãrii ºi numãrul boxei, pentru a se identifica ºi înlocui masculii nefertili. Ouãle de fazan au culoare verzuie, uniformã,  greutatea lor variind între 30-35 de grame. Primele ouã sunt mai mici (32 g în medie), ele crescând de-a lungul perioadei de depunere. Pentru incubaþie, se vor alege ouãle cu o micã strãlucire, nu cele mate. Ouãle adunate sunt marcate prin înscrierea iniþialei rasei ºi data ouãrii. Ouãle trebuie sã fie puse în incubatoarele pentru clocit cel mai târziu dupã 3 zile, deoarece calitãþile lor de incubaþie se deterioreazã foarte repede. În cazul pãstrãrii ouãlor timp de o sãptãmânã, capacitatea lor de clocire se reduce cu 10%, iar în cazul pãstrãrii lor timp de cel mult 10 zile , cu 15-20%. Condiþiile de depozitare sunt 10-13 grade Celsius ºi o umiditate de 50-60%. În timpul perioadei de conservare, ouãle vor fi aºezate în poziþie verticalã, uºor înclinate, cu partea mai latã în sus. Întoarcerea lor nu este neapãrat necesarã, important fiind ca durata pãstrãrii sã nu depãºeascã 10 zile. Unii crescãtori acordã o importanþã deosebitã culorii cochiliei: ouãle mai pigmentate sunt, în general, mai puþin fertile. De asemenea, ei evitã incubarea ouãlor a cãror coajã este rugoasã, care au forme anormale, sau sunt prea mici. Aceste ouã sunt produse de femele la începutul sezonului, ºi abia dupã 4-6 ouãri se obþin ouãle cu greutate ºi aspect normal. Dacã nu existã suporturi de carton, ouãle pot fi þinute ºi culcate însã trebuie întoarse în fiecare zi la 180 de grade, pentru a-ºi pãstra capacitatea de clocire. Pentru transportul ouãlor se folosesc lãdiþe de transport pentru ouã. Mijloacele de transport trebuie sã circule cu o vitezã mai micã pentru a se evita gropile ºi denivelãrile de pe drum.   Clocirea ouãlor Ouãle de fazan se clocesc într-un interval de 24-25 de zile, cu excepþia raselor la care perioada de incubaþie este de 27-28 de zile. Înainte de a fi introduse în incubator, ouãle se vor lãsa 24 de ore, dupã transport, pentru a se „odihni”. Clocirea artificialã În clocitorile fermelor de fazani se folosesc incubatoare automate universale. Pentru nevoile crescãtorilor amatori de pãsãri se produc diferite sisteme de incubatoare plate, cu o capacitate de 100-1000 de ouã, cu indicatori tehnici foarte buni. În incubatorul cilindric, ouãle sunt puse în câte 4 serii, la intervale de câte 5 zile. Temperatura se menþine constant la 37,8 grade iar umiditatea relativã la 52-56%. În cazul alimentãrii cu prima ºi cea de-a doua serie, porþile de ventilaþie sunt deschise la jumãtate, iar dupã introducerea ºi celei de-a 3-a ºi a 4-a serii sau când incubatorul este plin, se deschid în totalitate. Umiditatea relativã se menþine prin vaporizarea apei din tãvi ºi prin deschiderea gurilor de ventilaþie. Ouãle se întorc la fiecare 2-4 ore, pânã în ziua a 21-a. prima examinare de control se realizeazã în cea de-a 7-a zi, iar cea de-a 2-a, în a 21-a zi. Timp de 5-6 ore temperatura este ridicatã la 39,5 grade, iar umiditatea relativã se menþine la 65-70%. În timpul clocirii, temperatura poate fi mãritã pânã la 40 de grade Celsius. În ultimele zile ale incubaþiei se intensificã schimbul de proteine al embrionilor iar temperatura lor creºte. Pentru a nu se încãlzi prea tare, zilnic, de preferinþã dimineaþa, ouãle sunt stropite cu apã de bãut, fiartã ºi filtratã, cu o temperaturã de 38 grade. În fiecare dimineaþã, se va lãsa uºa incubatorului deschisã 5 minute, apoi progresiv pânã la 15 minute dupã 15 zile. Incubatoarele plate sunt construite cu diferite sisteme de încãlzire. Unele au sisteme de încãlzire dispuse deasupra ouãlor ºi, drept rezultat, ouãle care sunt în zona centralã, în imediata apropiere a acestor sisteme de încãlzire, se încãlzesc mai mult, în comparaþie cu cele aflate pe margine. Acest inconvenient este înlãturat prin mutarea periodicã a ouãlor. Alte incubatoare au sisteme de încãlzire a vasului cu apã iar umezit ºi încãlzit are temperatura necesarã în întreaga camerã de clocire. La început este menþinutã temperatura de 37,5 grade, iar în ultimele 4 zile ea urcã la 39 grade. Umiditatea relativã a aerului este de 60%, iar în ultimele zile de creºtere pânã la 70-80%. Rãcirea se realizeazã la fel ca în cazul incubatoarelor circulare. Ouãle din incubatoarele plate se întorc din cea de-a 3-a zi pânã la ieºirea puilor, la fiecare 8 ore sau de 3 ori pe zi. Incubatoarele plate cu un volum mai mic reacþioneazã la temperatura din camerã, care trebuie sã fie menþinutã la o valoare relativ egalã. Camerele în care sunt aºezate trebuie sã fie aerisite mai des ºi la un interval mai scurt de timp. În incubatoarele mai mici mai lipsesc aparatele pentru mãsurarea umiditãþii, iar clocirea se controleazã prin mãsurarea temperaturii aerului în camera de clocire. Dupã ieºirea din ouã ºi uscare, puii de fazani sunt aºezaþi într-o baterie de cuºti. Dacã se foloseºte o lampã cu infraroºii, aceasta se ridicã la 40 cm deasupra puilor, iar ulterior la 60 cm. În cazul creºterii naturale, ouãle se clocesc direct pe pãmânt, unde se rãcoresc ºi absorb umiditatea necesarã pentru dezvoltarea normalã a embrionilor. Întârzierea ecloziunii se datoreazã temperaturii scãzute din incubator sau eclozionator, a calitãþii scãzute a ouãlor (vechi). Dacã temperatura este prea ridicatã, ecloziunea întârzie, creºte concentraþia de dioxid de carbon, puii vor avea abdomen mare ºi murdari de conþinutul oului. Ecloziunea prematurã este datoratã temperaturii prea ridicatã în eclozionator. Apar pui de talie micã, cu embrion uscat. Dacã avem exces de aerisire, rezultând o umiditate scãzutã în eclozionator, coaja oului se sfãrâmã uºor, membrana devine elasticã, de consistenþa cauciucului, ºi puiul moare asfixiat. Dacã avem umiditate prea scãzutã în eclozionator coroboratã cu ouã vechi sau pãstrate incorect, aerisire insuficientã sau supraîncãlzirii camerei de ecloziune, exces de umiditate în incubator, puii cresc foarte mari ºi nu pot ieºi din ou, murind sufocaþi. Aceasta se mai datoreazã ºi oscilaþiilor de temperaturã ºi în mod special supraîncãlzirii în primei sãptãmâni a incubatorului, incubaþiei la o temperaturã foarte scãzutã sau foarte ridicatã. Embrionii mor în ou, datoritã excesului de temperaturã în incubator în timpul primelor 15 zile, neîntoarcerii ouãlor deloc sau neregulat. Temperatura foarte ridicatã în incubator produce hemoragii ºi moartea embrionilor în special între a 3-a þi a 15-a zi de incubaþie. Temperatura prea ridicatã în eclozionator în timpul zvântãrii puilor îi face foarte nervoºi. Clocirea naturalã
Multe rase de fazani nu clocesc ouãle atunci când sunt crescuþi în mediul artificial sau atunci când volierele sunt strâmte. De aceea, crescãtorii de fazani preferã sã foloseascã gãini sau curci pentru clocirea ouãlor de fazani. Sunt preferate gãinile care sunt mai liniºtite ºi nu ciupesc ouãle de fazan. Cloºtile trebuie mai întâi deparazitate pentru a se obþine pui sãnãtoºi ºi cu o vitalitate crescutã. Clocirea ouãlor de fazan se deosebeºte de clocirea altor pãsãri de curte. Embrionii se dezvoltã normal numai atunci când au o umiditate suficientã ºi solul este rãcit. Dacã în cuibar existã fân sau paie, care împiedicã ouãle sã atingã pãmântul, rezultatele clocirii sunt proaste – fie embrionii mor, fie puii se nasc morþi. Crescãtorii de fazani trebuie sã aleagã locul de cuibar într-o poianã cu iarbã, dacã se poate într-o depresiune naturalã. Alãturi de cuibar se pune niºte fân, muºchi sau frunziº, care trebuie sã aibã întotdeauna contact cu pãmântul iar atunci când se usucã, trebuie stropite cu apã rece. Înainte de a fi pusã pe ouã, cloºca trebuie obiºnuitã sã cloceascã. Ea este pusã pe niºte ouã încãlzite, seara, dupã ce a fost hrãnitã ºi a bãut apã, într-o camerã întunecatã, în decurs de douã pânã la trei zile. Dacã ea rãmâne aºezatã peste aceste ouã, ele trebuie schimbate cu cele de fazan. Sub gãinuºe se pun zece ouã, sub gãini câte 15 ouã iar sub curci 25 de ouã. Cloºtile se ridicã în fiecare searã de pe ouã, pentru a fi hrãnite cu furaje din cereale. Furajele cu multã apã nu sunt indicate deoarece pot provoca colici ºi alte deranjamente ale stomacului. La început, cloºtile sunt ridicate de pe ouã pentru o perioadã scurtã – în prima sãptãmânã pentru maxim 10 minute, în cea de-a 2-a sãptãmânã pentru un sfert de orã, iar ultimele zile pentru 20 de minute. Astfel, ouãle se rãcoresc iar cloºca se poate hrãni ºi adãpa. Unii crescãtori de fazani considerã cã prin atingerea pãmântului ouãle se rãcoresc suficient ºi de aceea ridicã cloºca de pe cuib o datã la 2 zile. În cea de-a 23-a zi, puii de fazan încep sã dea semne de viaþã ºi ies din ouã în urmãtoarele 2 zile. Pentru uºurarea ieºirii puilor din ouã, acestea sunt stropite, din cea de-a 18-a zi, cu apã de bãut fiartã, care o temperaturã de 39-40 grade. Dupã ce puii au ieºit din ouã, cuibul este curãþat de coji iar cloºca ºi puii sunt lãsaþi în locul unde vor fi crescuþi.

HRÃNIREA FAZANILOR Existã mai multe modalitãþi practice  de hrãnire a fazanilor. Unii crescãtori de fazani considerã cã aceste pãsãri trebuie hrãnite cu cât mai multe produse de origine naturalã, cu un conþinut de peste 30% în proteine. Alþii preferã o alimentaþie combinatã cu diferite amestecuri de furaje, la care se adaugã ºi hranã naturalã, de origine animalierã. În unele ferme se folosesc furaje combinate, care conþin 18-20% proteinã crudã pentru fazanii care sunt scoºi sub cerul liber pentru a fi crescuþi. Restul de hranã necesarã de origine animalierã îl gãseºte în naturã. Funcþie de vârstã ºi starea fiziologicã, cerinþele de apã, proteinã, lipide, minerale ºi vitaminã diferã. Proteinele îndeplinesc importante funcþii plastice, energetice ºi biologice. Sunt formate din aminoacizi, unii neputând fi sintetizaþi de organism ºi de aceea trebuie sã fie luaþi din proteinele din furaje. Un conþinut mai bogat în proteine ºi aminoacizi esenþiali, cu valori energetice ridicate, poate conduce la un consum mai redus de hranã. Pasãrea îºi regleazã consumul pânã la nivelul necesarului energetic. Energia metabolizantã rezultã din energia brutã a furajelor din care se scad pierderile de energie prin fecale, urinã ºi gaze de fermentaþie Celuloza este un poliglucid ce alcãtuieºte þesuturile, cu o structurã fibrilarã. Ea nu este maceratã de fermenþii digestivi, ci numai de bacteriile de fermentaþie din tubul digestiv. Prezenþa celulozei, în limite minimale, realizeazã un tranzit digestiv normal. Grãsimile sunt sintetizate dina alimente cu ajutorul zaharurilor din cereale. Substanþele minerale contribuie la metabolismul glucidelor ºi lipidelor, menþinerea presiunii osmotice. Carenþa furajelor în substanþe minerale, duce la afecþiuni grave în organism: anemii, distrofii osoase, aberaþii de gust, carenþe care pot fi fatale. Prea mult calciu în furaj, determinã diminuarea absorbþiei de mangan ºi zinc. Manganul asigurã evitarea deformãrii articulaþiilor ºi oaselor. Deficienþa de zinc duce la deformãri ale membrelor, îngroºarea articulaþiilor ºi pielii de pe picioare ºi degete. Vitaminele asigurã reglarea metabolismului fiind indispensabil, insuficienþa, lipsa ºi excesul de hranã produc boli grave – vitaminoze. Frontul minim de hrãnire este: -         0-7 zile – minim 1,5 cm/pui -         8-40 zile – minim 3 cm/pui -         peste 40 de zile – 5 cm/pui În voliere hrãnitorile se disperseazã uniform pe toatã suprafaþa, sub adãposturil acoperite.   Hrãnirea fazanilor în condiþii casnice
Crescãtorii amatori de fazani considerã cã nu existã o alimentaþie de tip standard pentru toate rasele de fazani, deoarece cerinþele diferã în funcþie de fiecare pasãre. Ei au constatat cã la fazanii din rasa încornoratã ºi strãlucitor nu trebuie sã li se dea furaje din cereale, bogate în grãsimi. Tainul zilnic trebuie sã fie mai diversificat. Nucleul este constituit din: cereale – grâu, orz, ovãz, porumb, mei, tãrâþã de grâu; soia, mazãre, seminþe de floarea soarelui, sãmânþã de conopidã, jir, ºroturi sau furaj concentrat, alcãtuit din turte mãcinate, cu un conþinut bogat de proteine ºi sãruri minerale / de floarea soarelui, soia, alune, plante rãdãcinoase – cartofi, sfeclã furajerã, morcovi, ridichi; furaje verzi – varzã, salatã, spanac, urzicã, lucernã, mãcriº, fructe – de salcâm alb, soc, pãducel, afine, mãceº. Dintre alimentele de origine animalã sunt de preferat fãina de oase ºi cea de peºte, urda, zer, omizi, gândaci, ouã de furnici. În primele 3 zile dupã naºterea puilor, fermele de fazani folosesc o hranã mai dieteticã, care sã-i ajute pe nou nãscuþi sã se dezvolte. Se foloseºte un amestec format din pesmeþi bine fãrâmiþaþi (30-35%), urluialã de porumb (20-25%), 40% amestec de urluialã de grâu, ovãz ºi orz decojit, mei ºi 10% lapte praf. Este de dorit sã se adauge ºi 2-3% substanþe minerale. Pesmeþii pot fi amestecaþi ºi cu furaje combinate, la care se trece, în totalitate sau parþial, dupã cea de-a 3-a zi. În timp ce puii de la pãsãrile de curte se hrãnesc în special cu furaje combinate, principala hranã a puilor de fazan care se aflã în libertate o reprezintã insectele – în prima sãptãmânã în jur de 85%, în cea de-a 2-a 60-65%, iar în cea de-a 3-a în jur de 50%. Din acest considerent, puii de fazan trebuie îndreptaþi spre o asemenea hranã sau spre furaje combinate cu o concentraþie ridicatã de proteine. În amestecul de furaje se adaugã de obicei ºi câte un ou bine fiert – unul la 15 pãsãri – sau numai gãlbenuºul, la începutul primei sãptãmâni, precum ºi iaurt, dupã posibilitãþi. Hrana de origine animalierã poate fi înlocuitã cu carne, aruncatã în carne fiartã. La sfârºitul sãptãmânii, raþia zilnicã este îmbunãtãþitã cu iarbã verde, foarte bine tocatã. Hrana se dã de 6 ori pe zi în intervale egale de timp, pentru a se evita înãcrirea. Din cea de-a 4-a sau a 5-a zi, puii de fazani încep sã se hrãneascã cu terci de ouã, denumit ºi caimac de ouã. Acesta se preparã în felul urmãtor: se bat 4 ouã în 330 grame de lapte, la care se adaugã 2 linguriþe de fãinã de ovãz. Terciul se fierbe pânã când începe sã se îngroaºe. Numãrul ouãlor poate fi micºorat în cea de-a 2-a sãptãmânã. Dupã împlinirea vârstei de 4 sãptãmâni se mãreºte cantitatea de mei, orz, în general de cereale. În cea de-a 3-a lunã, fazanii aflaþi în creºtere se hrãnesc ca ºi adulþii. În fermele pentru creºterea fazanilor sunt rãspândite mai multe sisteme de hrãnire a puilor. În raþie se regãsesc diferite fãinuri, la care se adaugã lapte fiert, griº, orez, iaurt. La multe ferme se preferã folosirea furajelor combinate moderne, pentru fiecare categorie de vârstã. Aceastã alimentaþie este completatã de existenþa unei curþi cu surse de hranã naturalã. Raþia zilnicã începe de la 3-5 grame ºi ajunge, în cazul adulþilor, la 80-85 de grame. În cazul fazanilor adulþi trebuie sã se acorde o atenþie deosebitã pregãtirii pentru sezonul de înmulþire. Acestor pãsãri le sunt date tot mai multe alimente cu vitamine, în scopul creºterii fertilitãþii ºi creºterii vitalitãþii puilor. Se poate da ºi orz, ovãz, precum ºi o cantitate mai mare de furaje verzi ºi suculente într-o combinaþie echilibratã. Hrãnirea puilor de fazan
Metabolismul ºi ritmul de creºtere la puii de fazan sunt foarte active ºi, pânã la 4 luni (la deplina dezvoltare), se vor asigura mai multe reþete de hranã, diferite ca valoare nutritivã ºi energeticã, în concordanþã cu nevoile organismului într-un anumit stadiu de dezvoltare. În general sunt mulþi crescãtori care susþin cã puii de fazan nu pot fi crescuþi fãrã larve de furnici, fapt infirmat de zootehnicã. Este dovedit cã puii de fazan pot fi crescuþi în bune condiþii cu cloºti artificiale, asigurând raþii nutritive bine echilibrate din punct de vedere proteino – vitamino -  mineral. Pentru fiecare kg de amestec de nutreþ se adaugã 40 mg vitamina A, 7,2 mg vitamina D2, 30 mg vitamina B2. Când unele sortimente nu pot procurate, pot fi înlocuite cu altele conform cu echivalentele cunoscute în normele de alimentaþie a animalelor domestice. Prima hrãnire se va face la 24 de ore de la naºtere. Creºterea penajului ºi colorarea se asigurã prin prezenþa in raþie a ºroturilor de floarea soarelui ºi de soia, precum ºi a premixului care conþin aminoacizi esenþiali din grupa sulfonicã. Acesta mai conþine o serie de antibiotice necesare pentru apãrarea organismului faþã de bolile infecto-parazitare. Model de raþie pentru puii de fazan Sortiment de furaj: -         fãinã de porumb -         fãinã de orz cernutã -         fãinã de ovãz cernutã -         fãinã de grâu furajer -         ºroturi de soia, floarea soarelui -         tãrâþe de grâu -         ouã de fierte tari tocate -         lapte praf ecremat -         fãinã de fân de lucernã -         fãinã de carne, sânge, peºte -         drojdie de bere furajerã -         morcovi roºii sau nutreþ verde (lucernã) -         fãinã de scoici (cretã furajerã) -         fãinã de oase -         sare de bucãtãrie În primele 3 zile de viaþã, puilor de fazan li se administra în raþia de hranã exclusiv un amestec format din ouã fierte tocate foarte mãrunt, în pãrþi egale cu fãinã de porumb. Din a 4-a zi se începe hrãnirea cu amestecul din reþeta prezentatã în tabel, din care însã se eliminã fãina de fân, care se introduce în raþie abia dupã vârsta de 14 zile, alternând cu tainuri form]]> reposesiiauto http://www.cladistrade.ro/pagcontact.html Thu, 23 Feb 2012 09:19:14 GMT http://www.cladistrade.ro/pagcontact.html CONTACT]]> reposesiiauto http://www.cladistrade.ro/pagde_vanzare.html Wed, 23 Nov 2011 08:33:55 GMT http://www.cladistrade.ro/pagde_vanzare.html FAZAN AURIU ROSU - 2 buc masculi 2011

Pret  130 RON/ buc

FAZAN ARGINTIU       - 1 buc mascul 2011

Pret 130 RON/buc

OUA PREPELITA PENTRU REPRODUCTIE

Pret 50 Bani/buc

OUA PREPELITA PENTRU CONSUM

Pret 8 RON/carton 24 buc

Pret 4 RON/carton 12 buc

PREPELITE MATURE 50 zile

Pret 11 RON/buc

BATERII COMPLETE PREPELITE

cutie speciala pentru crestere

50 buc prepelite mature (40 femele + 10 masculi)

Pret 700 RON/buc

• Sistemul electronic pentru noul Daily a fost reproiectat, folosind inovatoarea tehnologie Can-Bus; aceasta are o structura simplificata, cu mai putine conexini, diagnoza simpla si exacta si noi specificatii, pregatita si pentru evolutia viitoare din industria auto. Noul sistem se va putea interfata direct cu toate tipurile de vehicule, de la pick-up la furgon frigorific, camper sau minibuz.
• Noul Daily vine cu multiple imbunatatiri adecvate operarii reale a vehiculului, ca de exemplu noul sistem de inchidere pentru usile spate, rezervorul de combustibil repozitionat, usile culisante cu un sistem de culisare extrem de fiabil si usor de folosit.
• Noi motorizari EURO 4 cu noi plaje de putere si cuplu motor marite.

• Anul 2000 - Daily este numit "International Van of the Year". Motivatia care a stat la baza acordarii acestui premiu s-a bazat pe urmatoarele argumente: "robustetea sasiului" si "atentia acordata costurilor de exploatare".
• Anul 2004 - In cadrul decernarii premiilor "Cea mai mare flota comerciala" noul Daily a fost votat "Best Light Truck" in Marea Britanie.
• Anul 2005 - Productivitatea ridicata, siguranta si confortul, consumul redus de combustibil si costurile de intretinere sunt punctele forte ale vehiculului Daily, numit "Fleet Van of the Year" in anul 2005, in cadrul decernarii premilor anuale "Motor Transport Awards".

Gama Eurocargo a fost conceputa pentru a servi unei largi varietati de utilizatori si aplicatii. Astfel, modelele 4x2 EL, cu sasiu coborat, sunt ideale pentru distributia urbana, in timp ce versiunile 4x4 infrunta si cele mai dificile terenuri datorita tractiunii integrale standard.

Gama K, masini pentru santiere, sunt prevazute cu diferential blocant, o grila de protectie pentru radiator, bare de protectie metalice si interioare usor de curatat, utile mai ales pentru lucrul in constructii si in cariere.

Aceasta gama acopera o paleta larga de greutati maxime admise, incepand de la 6 si ajungand pana la 18 tone.

Suprafata de fixare neteda a sasiului, prevazuta cu suporti de montare a caroseriei, permite carosierilor libertate absoluta in ceea ce priveste posibilitatiile de carosare.

Pricipalele tipuri de caroserii ce se pot fi fixate sunt urmatoarele:

• caroserii destinate transportului general de marfuri (platforma cu oblone si prelate, transport de bauturi, confectii, accesorii);
• caroserii izoterme (destinate pentru marfurile ce necesita o anumita temperataura controlata);
• caroserii ce pot fi utilizate in domeniul constructii;
• caroserii speciale (bene basculabile).

Noul Trakker este cea mai avansata varianta din punct de vedere tehnologic pentru sosea sau drumuri neamenajate disponibila pe piata vehiculelor destinate exploatarii in cariere si pe santierele de constructii

Noul design, proprietatile aerodonamice, confortul si tehnologia de ultima ora sunt combinate pentru a oferi noi standarde de productivitate.

Astazi STRALIS se dovedeste a fi un adevarat invingator din toate punctele de vedere.

Gama de modele Stralis cuprinde 3 variante de motorizare (8, 10 si 13 litri), 3 tipuri de cabina (Active Day, Active Time si Active Space) si 3 variante ale inaltimii acoperisului si include:

• autotractoare 4x2 in variantele standard si versiuni speciale: sasiu cobarat (Low Tractor), cu reductie dubla si sasiu ranforsat pentru aplicatii speciale;
• autosasie 4x2 cu suspensie spate mecanica si pneumatica;
• autosasie 6x2 cu axa ajutatoare in spatele puntii motoare, cu roti simple sau jumelate, liftanta, fixa sau viratoare;
• autotractoare si autosasie 6x4.

Toate versiunile pot fi dotate cu diferite tipuri de suspensie, incluzand suspensia pneumatica fata/spate care poate adapta inaltimea sasiului cerintelor impuse de misiunile de distributie sau transport intermodal.

STRALIS Active Day este un vehicul extrem de versatil pentru transportul urban si inter-urban. Atat in versiunea autotractor sau autosasiu, Active Day ofera un nou si modern design cu o cabina a carei latime ajunge la 2.300 mm.

STRALIS Active Time, care este indicat in principal pentru traseele medii si lungi, nationale si internationale, in versiunea autosasiu sau autotractor, permite alegerea intre doua configuratii de cabina de ultima generatie, late de 2.300 mm - un model lung cu plafon jos si, la cerere, un model lung cu acoperis mediu.

Noul STRALIS Active Space este cel care face loc tuturor ideilor dumneavoastra. El a fost conceput pentru distante lungi interne si internationale care solicita sederea peste noapte in cabina in mod regulat. Din punct de vedere al design-ului, Stralis Active Space este recunoscut peste tot in lume pentru eleganta si flerul sau inconfundabile. Deflectoarele laterale dau cabinei o alura primitoare si in aceelasi timp pastreaza usile curate, in vreme ce linia ornamentelor aripilor da continuitate imaginii generale in stil camion, gratie uniformitatii culorilor utilizate.

Cu personalitate si inteligenta, cu functionalitate si caracter, datorita nenumaratelor optiuni pentru personalizare, Active Space va ofera acum un nou mod de lucru mai relaxant

• Versatilitatea si numarul mare de configuratii posibile, fapt care se traduce prin posibilitatea de a avea un vehicul creat special pentru domeniul dumneavoastra de activitate.
• Autosasiurile si autotractoarele Stralis AD si AT satisfac orice exigenta de transport, stabilind noi recorduri de economie.
• Noua cabina a fost vizibil imbunatatita, fapt ce a condus la un confort sporit, un mediu excelent care contribuie atat la cresterea productivitatii transportului cat si la un randament mai bun al soferului.
• Simplitatea utilizarii aparaturii electronice de bord si ambientul de lucru ideal fac din Stralis un "sistem integrat de transport".
• Motoarele Cursor 8 si Cursor 10 sunt niste motoare inovatoare ce confera consumuri reduse de carburanti si emisii care satisfac normele din ce in ce mai restrictive.
• Varietatea mare de ampatamente si de lungimi carosabile, ofera posibilitea realizarii unor caroserii dintre cele mai specializate.

• consum redus de combustibil;
• costuri de exploatare si intretinere scazute;
• confort sporit pentru sofer;
• timp de imobilizare redus.

• Cabina a fost schimbata in totalitate atat la exterior cat si la interior; la exterior ofera posibilitatea de a putea fi personalizata asa cum doriti dumneavoastra.
• Bordul a fost imbunatatit prin utilizarea unor noi materiale plastice si prin plasarea unui display multifunctional care poate furniza informatii asupra tuturor subsitemelor vehiculului.
• Spatiu intern de depozitare mai mare cu 15 %.
• Toate sistemele de cablaje de pe Stralis, atat in interiorul cabinei cat si de-a lungul sasiului, adopta arhitectura CAN-BUS si tehnologia Multiplex (o solutie care permite tuturor unitatilor de control si a senzorilor sa comunice eficient si fiabil).
• Sunt vehicule dotate cu motoare Cursor, motoare aflate in topul performantelor in ceea ce priveste economia

Descriere :
Motor EURO5, rezervoare 660l+250l+75l adblue, frigider, anvelope 315/70 R22,5 MICHELIN, aeropachet, prelungire usi, radio-CD, 2 paturiCOD 1003

Descriere :
Motor EURO5, rezervoare 660l+250l+75l adblue, frigider, anvelope 315/70 R22,5 MICHELIN, aeropachet, prelungire usi, radio-CD, 2 paturiCOD 1003

Descriere :
Motor EURO5, rezervoare 660l+250l+75l adblue, frigider, anvelope 315/70 R22,5 MICHELIN, aeropachet, prelungire usi, radio-CD, 2 paturiCOD 1003